Jucariile mileniului III

Florin  Munteanu

Am primit o misiune dificila. Sa cumpar o jucarie pentru fina noastra, o fetita isteata ce împlinea 7 ani.  Am intrat in multe magazine specializate, m-am plimbat printre rafturile pline de jucarii care de care mai colorate, dar nimic nu m-a atras. 

Am fost fascinat de mormanul de jucarii ce sufocau pur si simplu magazinul.  Ma uitam la ele si nu puteam sa nu remarc saracia de informatii continute in  fiecare jucarie in parte. Simple“coji” din plastic, frumos colorate, ce imita obiecte din lumea celor mari: de la telefoane mobile la pistoale si masinute, de la bucataria pentru fetite si pâna la celebra galerie de cosmetice si accesorii mondene ale papusilor Barby. O industrie chemata parca sa le inoculeze copiilor nevoia de a ne imita, de a imita activitati si meserii bine cunoscute azi. O lume a jucariilor izvorate din viziunea noastra asupra societatii, asupra educatiei, asupra pregatirii copiilor pentru un viitor pe care nici nu indraznim sa ni-l imaginam. In acele momente, am resimtit dramatic lipsa noastra de perceptie a nevoilor reale ale copiilor acestui mileniu, chemati sa rezolve in 10-15 ani probleme globale, crize multidimensionale, confruntandu-se cu probleme de nanotehnologie, cu tehnologii cuantice, bioastrofizica, infodinamica si econofizica, de jurisdinamica  si genetica. In mod cert, formarea abilitatilor, pentru o asemenea lume ce ne pare azi de domeniul stiintifico-fantastic, incepe tocmai de la aceasta varsta frageda.

Am inchis ochii si m-am gandit ce as putea sa-i cumpar unei fetite cu o fire vesela, iscoditoare, dornica sa afle, sa inteleaga. Ceva care i-ar face placere! Ceva ce i-ar starni curiozitatea, gandirea, emotia dincolo de adrenalina.  Ceva care sa ii permita explorarea unei lumi, atat de diverse si misterioase, care o asteapta sa se exprime creativ, original, dar si coerent, in rezonanta cu societatea care evolueaza atat de rapid. Ceva care sa imbine bucuria jocului, cu dezvoltarea specifica varstei.  Si imediat mi-a venit in minte expresia fetei ei in fata tabletei, dupa ce a reusit, acum ceva timp, sa rezolve singura un joc ce dezvolta interactiv vederea in spatiu, perspicacitatea si intuitia de a gasi trasee intr-o lume ce se schimba la fiecare nivel. Cu o grafica inspirata din lucrarile lui Escher *, jocul este o adevarata provocare si pentru maturi, dar pentru copii pare sa fie substitutul modern al jucariilor din vremea copilariei mele.

De fiecare data cand am avut ocazia sa fiu in apropierea copiilor mici m-a mirat viteza cu care invata sa manevreze toate obiectele electrice si electronice din casa! Nici nu stiu bine sa vorbeasca, dar patrund cu atata dezinvoltura in lumea digitala. Cat de naturala este cautarea modurilor de operare ale unei tablete, cat de repede invata sa foloseasca internetul de pe telefonul mobil, si asta doar observand cateva clipe manevrele celor mari. Evident, nu am putut sa nu remarc partea intunecata a acestei abilitati:  dependenta de mediul virtual. De la jocuri la discutii interminabile in retelele de socializare, totul pare sa se mute in spatele ecranelor. Mediul virtual atrage ca un magnet atentia, energia, dorinta noii generatii de a explora, de a iesi din norme si constrangeri, de a nu se supune niciunei reguli, nici macar legilor Naturii.

In plimbarea mea printre rafturile pline de jucarii, mi-am dat seama brusc cat de mare este prapastia dintre obiectele inanimate din jur si o simpla tableta sau telefon inteligent. In fond, sunt adevarate cutii magice, interfete intre o fire curioasa si o lume atat de variata, evolutiva, ce se cere descoperita, inventariata, catalogata, si asta printr-un simplu click! Spiritul ludic specific copilariei este mult mai prezent in spatiul virtual decat in lumea jucariilor. Jucaria nu mai este o “moneda” prin care parintii isi cumpara timp liber pentru activitatile lor. Doar cateva minute ii trebuie unui copil al zilelor noastre sa extraga tot ce poate invata nou din jucaria primita, aparent sofisticata, frumos “machiata” si bine marketata astfel incat parintii sa o cumpere.  A doua zi jucaria este insa abandonata in maldarul de jucarii ce treptat va umple rafturile si dulapurile din casa. Copilul va tanji iarasi dupa ceva nou! Oricum, acel CEVA, nu il poate oferi o jucarie asa cum este conceputa acum, nici macar atunci cand este vorba de robo-cainii cu inteligenta artificiala care invata si care  mimeaza… sentimente (?!). Acel ceva este in fond atentia parintilor, dialogul in familie, explorarea Universului impreuna, mari si mici, utilizand fie o plimbare in Natura, fie o expeditie in locuri noi, necunoscute sau pur si simplu, in linistea casei, avand drept mijlocitor un kit sau un joc menit sa ii deschida copilului pofta de viata, de explorare, de auto-dezvoltare, in fond de pregatire pentru lumea matura din care va face parte peste 10 – 15 ani.

Copiii nostri sunt cei ce vor incerca sa strapunga cea de a III-a dimensiune geometrica, cei care vor intelege si utiliza “forta gandului” si vor fi obligati sa reabiliteze starea de sanatate a planetei noastre, asa de bolnava acum, intoxicata si epuizata de toate dorintele noastre! Nu degeaba a avut asa un succes cartea Harry Potter sau filmul AVATAR! Cred ca ar trebui sa ne gandim mult cand cumparam o jucarie pentru Craciun sau Pasti, sau pentru o zi onomastica sau pentru a face pur si simplu o bucurie copilului… Nu valoarea si nici cantitatea, marimea cutiei sau calitatea copiei nu il va face fericit pe micutul nostru, ci acele lucruri simple ce pot capata valore in interactiunea Copil – Parinte, acele jucarii ce nu sunt in fond decat punti de lagatura afectiva si spirituala, jucarii animate de cei mari, intr-un timp daruit cu-adevarat celor mici.

Am plecat din maganzinul de jucarii cu mana goala, dar cu o imensa dorinta de a da alt inteles cuvantului jucarie si joc. Si primul lucru care mi-a venit in minte a fost o vizita speciala, avand in mana doar o cutie de bomboane si cateva flori. Ma voi prezenta intr-un moment de tihna si voi sta de vorba cu finuta mea pe tema unui altfel de loc de joaca, un spatiu nascut din imbinarea dintre inocenta si intuitia copilului si experienta si priceperea maturului. S-ar putea sa fie cadoul potrivit ei si pe care nu l-am gasit in nici un magazin.

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.